King of the Mountain este deja o cursa clasica in calendarul competitional ce se tine an de an pe exact acelasi traseu: o catarare de aproape 15 km cu panta medie de 5% si un fals plat spre final de aproape 3km. O cursa scurta dar intensa si diferita de la an la an pentru ca nu stii care va fi ritmul impus de concurenti.

Pentru mine a fost a treia participare consecutiva intr-o cursa ce ma avantajeaza, insa anul acesta cu un antrenament specific de 2 saptamani nu eram prea sigur ca sunt pregatit, cu atat mai mult ca imi simteam picioarele destul de obosite. Avea sa fie si primul concurs montan unde aveam sa vad cum ma descurc cu noua transmisie: o placa ovala AbsoluteBlack de 46 de dinti in combinatie cu o caseta Shimano XT de 11-32 de dinti.

Concurenta, ca si in anii trecuti era  puternica si diversificata: echipe de amatori puternice, juniori si cateva elite de la echipele pro din tara cum ar fi: Steaua, Vointa, Novak. Concursul este open, prin urmare toti ne luptam de la egal la egal. Poate unora nu le convine sa fie in aceeasi categorie cu semiprofesionistii dar pe mine unul nu ma deranjeaza asa de tare, ba din contra imi gasesc o motivatie in plus.

Sambata la  amiaza, sub un cer negru amenintator, m-am asezat la linia de start alaturi de alti 147 de concurenti. Din participarile trecute am invatat ca e mai bine sa ma pozitionez printre primele randuri pentru a scapa cat mai repede de busculada de la inceput de cursa.

5-4-3-2-1 START  si am pornit. Dupa cateva minute cu pulsul in gat si ”lupte” pentru o pozitie  mai buna in pluton, ne-am desprins un grup de vreo 20-30 de oameni. Ritmul era sustinut dar nu la nivel la care ma asteptam si nici nu se dadeau atacuri. Amicul meu Henry a incercat o evadare solo dar mai mult ca sa faca impresie artistica 🙂 dupa care s-a integrat in grup. Minutele treceau, noi tot urcam si ritmul plutonasului mi se parea destul de mic. Am preluat initiativa de cateva ori incercand sa impun un ritm mai ridicat, mai pe placul meu insa cand ma retrageam de la trena se lasa iar pedala. Au fost numeroase momente in care rulam in paralel si ne analizam reciproc, un joc de-a soarecele si pisica. Eram la jumatatea cursei si in mare tot un grup de 20 de persoane ramasesem. Nu era o situatie care sa ma incante ptr ca in ritmul acesta aveam toate sansele sa ajungem la finish  intr-un grup numeros si sprintul pe plat nu e specialitatea mea.

Curand am ajuns in cei 3 km de fals plat, unde ma gandeam ca vor incepe atacurile sau macar se va iuti ritmul. Un rutier de la Vointa a incercat o noua evadare, am remontat cu grupul dupa care iar s-a lasat pedala. Din momentul asta mi-am zis ca asa nu mai merge si daca vreau sa prind macar un top 10 la final, trebuie sa atac si sa incerc sparg grupul compact de 10-15 ciclisti. In zona asta soseaua era uda si asfaltul mai de proasta calitate. Am dat cateva atacuri puternice atat pe plat cat si pe catarare, incercand sa-mi surprind concurenta pe picior gresit. De fiecare data mi s-a raspuns si am fost neutralizat.  Ne pregateam sa intram in ultimul km si presimteam ca de aici va exploda cursa.  Pe ultimul gat au inceput atacurile, m-am ridicat si eu din sa sa sprintez dar m-am trezit ca nu mai sunt atat de fresh. Am fost depasit de mai multi rutieri si ma regaseam in situatia sa fiu ajuns si de grupurile din spate care veneau tare. Mi-am pastrat calmul, pedaland in sa  si am inceput sa maresc ritmul spre partea finala a catararii si sa declansez  cu ultimele resurse un fel de sprint. A fost suficient cat sa recuperez mai multe pozitii pierdute si sa ratez la 1 secunda locul 7.

Conform datelor de pe Strava, desi pe anumite segmente am avut personal best, timpul meu fata de editiile trecute a fost mult mai slab, dictat fiind de ritmul plutonului fruntas dar venind cu o intarziere de 42 de secunde fata de castigatorul KOM-ului.

In mare pot sa zic ca am reusit sa-mi apar locul 8 de anul trecut si sa piperez pe ici pe colo atmosfera din cursa atata timp cat am avut picioare fresh. A fost un concurs unde m-am simtit excelent si mi-a facut placere sa reintalnesc vechi amici si adeversari  cu care sa pedalez.

Ne vedem/revedem la Cupa Max Ausnit din 21 iulie, probabil cea mai bine organizata cursa din Romania pe un traseu clasic cu finish tehnic si valonat.

Al vostru,

Iustin Lupu

Foto credit: Ciclism.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

clear formSubmit